ținutál (înv.) adj. m., pl. ținutáli; f. ținutálă, pl. ținutále adjectivținutal
ținutal f. Mold. județean: autoritate ținutală AL. adjectivținutal
ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), care aparține unui ținut. – Ținut + suf. -al. adjectivținutal
ținutal | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ținutal | ținutalul | ținutală | ținutala |
plural | ținutali | ținutalii | ținutale | ținutalele | |
genitiv-dativ | singular | ținutal | ținutalului | ținutale | ținutalei |
plural | ținutali | ținutalilor | ținutale | ținutalelor |