țintirim definitie

cimitír și (maĭ vechĭ) chimitir n., pl. e (ngr. kimitiri [d. vgr. koimetérion, „loc de zăcut”], modificat după lat. coemeterium, mlat. cimeterium, cimiterium; it. cimitero, -terio, fr. cimetière; vsl. cimeterŭ, pol. cmentarz; ung. cinterem [de unde mold. țintirim]). Loc de îngropat morțiĭ. – În Trans. și pográdie. substantiv neutrucimitir

țintirím (țintirimuri), s. n. – Cimitir. – Var. ținterim. Lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81). substantiv neutruțintirim

țintirím m., pl. e și urĭ (ung. cinterem. V. cimitir). Trans. Mold. Cimitir. substantiv neutruțintirim

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [PI. și: țintirime.Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem. substantiv neutruțintirim

țintirím (reg.) s. n., pl. țintirímuri/țintiríme substantiv neutruțintirim

țintirím, -uri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.m. – Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea 1906; Bud 1908). ALR (1969: 243): „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (Berbești). „Dacă e afară din sat se numește temeteu” (Țiplea 1906). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco 1990: 53). Termenul e atestat în Trans., Maram. și Bucovina. ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța„), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Lat. coementerium, prin intermediul magh. cinterem (Densusianu). substantiv neutruțintirim

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițintirim

țintirim   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țintirim țintirimul
plural țintirime țintirimele
genitiv-dativ singular țintirim țintirimului
plural țintirimuri țintirimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z