țintire definitie
- Vezi aici mai multe rimețintire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri substantiv feminințintire
ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti. substantiv feminințintire
țintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintésc, imperf. 3 sg. ținteá; conj. prez. 3 să ținteáscă verb tranzitivținti
țintí v. 1. a fixa: țintesc ochii vesteji pe a veciniciei porți AL.; 2. fig. a avea drept țintă sau scop. [Tras din țintă]. verb tranzitivținti
ȚINTÍ, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă. verb tranzitivținti
țintésc v. tr. (d. țintă). Ațintesc, pironesc, privesc fix: a-țĭ ținti ochiĭ (Rar). Ochesc: a ținti bine. Fig. Am de scop: ce ținteștĭ ? verb tranzitivțintesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițintire
| țintire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țintire | țintirea |
| plural | țintiri | țintirile | |
| genitiv-dativ | singular | țintiri | țintirii |
| plural | țintiri | țintirilor | |