ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)]. substantiv neutruținterim
ținterim | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ținterim | ținterimul |
plural | ținterimuri | ținterimurile | |
genitiv-dativ | singular | ținterim | ținterimului |
plural | ținterimuri | ținterimurilor |