țintaș definitie
- Vezi aici mai multe rimețintaș
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaș
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutaș
țintáș s. m., pl. țintáși substantiv masculințintaș
ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. substantiv masculințintaș
țintáș s. m., pl. țintáși substantiv masculin și feminințintaș
ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. substantiv masculin și feminințintaș
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițintaș
| țintaș | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | țintaș | țintașul | țintașă | țintașa |
| plural | țintași | țintașii | țintașe | țintașele | |
| genitiv-dativ | singular | țintaș | țintașului | țintașe | țintașei |
| plural | țintași | țintașilor | țintașe | țintașelor | |
| țintaș | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țintaș | țintașul |
| plural | țintași | țintașii | |
| genitiv-dativ | singular | țintaș | țintașului |
| plural | țintași | țintașilor | |