țintățél (pop.) adj. m., pl. țintățéi substantiv masculințintățel
ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Pop.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el. substantiv masculințintățel
țintățel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țintățel | țintățelul |
plural | țintăței | țintățeii | |
genitiv-dativ | singular | țintățel | țintățelului |
plural | țintăței | țintățeilor |