țintățel definitie

țintățél (pop.) adj. m., pl. țintățéi substantiv masculințintățel

ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Pop.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el. substantiv masculințintățel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițintățel

țintățel   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țintățel țintățelul
plural țintăței țintățeii
genitiv-dativ singular țintățel țintățelului
plural țintăței țintățeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z