țincuíre s. f., g.-d. art. țincuírii; pl. țincuíri substantiv feminințincuire
țincuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țincuire | țincuirea |
plural | țincuiri | țincuirile | |
genitiv-dativ | singular | țincuiri | țincuirii |
plural | țincuiri | țincuirilor |