reduceri si promotii 2018
Definitie ținc - ce inseamna ținc - Dex Online

ținc definitie

ținc (-ci), s. m.1. Pui de animal. – 2. Copil, țîngău. – Var. țînc. Mag. cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Der. țincă (var. țîncă), s. f. (cățea); țingău, s. m. (flăcăuaș, băietan), cu suf. -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă der. din țig. tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. rom., 419). substantiv masculin ținc

ținc s. n., pl. țíncuri substantiv masculin ținc

ținc, V. țînc. substantiv masculin ținc

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. substantiv masculin țînc

ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. [Ung. CENK, broscoiu, cățeluș* băiat, recrut]. substantiv masculin ținc

ȚINC2 s. m. v. țânc. substantiv masculin ținc

ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. substantiv neutru ținc

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. temporar țînc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ținc

ținc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ținc țincul
plural ținci țincii
genitiv-dativ singular ținc țincului
plural ținci țincilor
ținc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ținc țincul
plural ținci țincii
genitiv-dativ singular ținc țincului
plural ținci țincilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z