țimir definitie

credit rapid online ifn

țimír1 (călăuză) (înv.) s. m., pl. țimíri substantiv masculințimir

!țimír2 (blazon) (înv.) s. n., pl. țimíre/țimíruri substantiv masculințimir

credit rapid online ifn

țimír n., pl. urĭ și e (ung. cimer, blazon, marca țăriĭ, mgerm. zimier, d. fr. cimier, vîrf de coĭf, cime, vîrf; lat. pop. cîma, cl. cyma, vgr. kyma, vlăstar). Trans. Blazon, marcă. substantiv neutruțimir

ȚIMÍR, (1) țimire, s. n., (2) țimiri, s. m. 1. S. n. (înv.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, al unei țări etc. 2. S. m. Denumire dată în Evul Mediu, în Țările Române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la Curtea domnească. [Pl. și: (1) țimiruri.Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer. substantiv neutruțimir

țimír (-ruri), s. n. – Blazon, emblemă. Mag. cimer (Tiktin; Gáldi, Dict., 166), din germ. Zimier, fr. cimier. În Trans., înv.Der. țimiraș, s. m. (trimis, mesager), înv., numiți astfel din cauza blazonului lor. substantiv neutruțimir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițimir

țimir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țimir țimirul
plural țimiruri țimirurile
genitiv-dativ singular țimir țimirului
plural țimiruri țimirurilor
țimir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țimir țimirul
plural țimiruri țimirurile
genitiv-dativ singular țimir țimirului
plural țimiruri țimirurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z