reduceri si promotii 2018
Definitie țimir - ce inseamna țimir - Dex Online

țimir definitie

țimír1 (călăuză) (înv.) s. m., pl. țimíri substantiv masculin țimir

!țimír2 (blazon) (înv.) s. n., pl. țimíre/țimíruri substantiv masculin țimir

țimír n., pl. urĭ și e (ung. cimer, blazon, marca țăriĭ, mgerm. zimier, d. fr. cimier, vîrf de coĭf, cime, vîrf; lat. pop. cîma, cl. cyma, vgr. kyma, vlăstar). Trans. Blazon, marcă. substantiv neutru țimir

ȚIMÍR, (1) țimire, s. n., (2) țimiri, s. m. 1. S. n. (înv.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, al unei țări etc. 2. S. m. Denumire dată în Evul Mediu, în Țările Române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la Curtea domnească. [Pl. și: (1) țimiruri.Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer. substantiv neutru țimir

țimír (-ruri), s. n. – Blazon, emblemă. Mag. cimer (Tiktin; Gáldi, Dict., 166), din germ. Zimier, fr. cimier. În Trans., înv.Der. țimiraș, s. m. (trimis, mesager), înv., numiți astfel din cauza blazonului lor. substantiv neutru țimir

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țimir

țimir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țimir țimirul
plural țimiri țimirii
genitiv-dativ singular țimir țimirului
plural țimiri țimirilor
țimir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țimir țimirul
plural țimiri țimirii
genitiv-dativ singular țimir țimirului
plural țimiri țimirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z