țimbal definitie

credit rapid online ifn

țambál n., pl. e și urĭ (din țimbal, forma maĭ literară, rus. cimbál, germ. zimbel, d. lat. cýmbalum. V. cimbal). Pop. Cimbal, citeră mare. substantiv neutruțambal

țimbál, V. țambal. substantiv neutruțimbal

credit rapid online ifn

ȚIMBÁL s. n. v. țambal. substantiv neutruțimbal

TIMBAL, timbale, s.n. În gastronomie, mulă (vas de metal sau de porțelan) rotundă și înaltă, în care se realizează, se dă la cuptor și se servește un preparat delicat; prin ext., a) preparat (de legume, orez etc.) realizat într-un astfel de vas, dar ceva mai mic, copt în bain-marie, apoi demulat și servit ca antreu sau garnitură, păstrând forma de țimbal; b) preparat, sărat sau dulce, servit într-o coajă (realizată din aluat copt) de forma unui timbal (ca o mică salatieră). var. tambal; din fr. timbale. temporartimbal

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițimbal

țimbal   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țimbal țimbalul
plural țimbaluri țimbalurile
genitiv-dativ singular țimbal țimbalului
plural țimbale țimbalurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z