ȚILĂÍ, pers. 3 țílăie, vb. IV. Intranz. (Reg.) A chelălăi. substantiv feminințilăi
țilăire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țilăire | țilăirea |
plural | țilăiri | țilăirile | |
genitiv-dativ | singular | țilăiri | țilăirii |
plural | țilăiri | țilăirilor |