țiitură definitie

țiitúră (înv., reg., pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri substantiv feminințiitură

țiitúră f., pl. ĭ (d. țin, țiŭ). L. V. Stăpînire. Azĭ. Un dans popular jucat ținîndu-se loculuĭ. Melodia acestuĭ dans (Vlah. Rom. Pit. 111). Acompaniament din vioară (V. hang, ison). Țiitorie (jud. Olt.): a trăi în țiitură. substantiv feminințiitură

țiitură f. horă țigănească (numită și ca la ușa cortului): măi, balaure, cântă țiitura! AL. [V. țiuitură]. substantiv feminințiitură

ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. (Pop.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură. substantiv feminințiitură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițiitură

țiitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țiitu țiitura
plural țiituri țiiturile
genitiv-dativ singular țiituri țiiturii
plural țiituri țiiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z