țihir definitie

țihír, V. țigher. temporarțihir

țighér și cighír n., pl. urĭ (ung. csiger, sîrb. cinger, rus. cihirĭ, vin de poame, probabil, rudă cu sicheră). Trans. Vin de poame (în L. V. cinghir). Mold. sud (țighir și țihir). Zeama care se stoarce din tescovină după ce s´a scos vinu și s´a turnat puțină apă. Bz. (țiver, pl. e, probabil fără legătură cu țeavă). Vasu din care ĭese rachiu și trece în serpentinu (trimnicu) pus în durbacă. V. livej). temporarțigher