țiglínă (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin). substantiv feminințiglină
ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc, țiclíng s. n.] – Din germ. Ziehklinge. substantiv feminințiglină
Țiglina f. veche localitate în jud. Covurluiu (numită astfel după țiglele sau cărămizile ce s’au găsit acolo). temporarțiglina
țiglină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țiglină | țiglina |
plural | țigline | țiglinele | |
genitiv-dativ | singular | țigline | țiglinei |
plural | țigline | țiglinelor |