țigleán m., pl. enĭ (ung. töklinc, tengelic, stigleț, d. germ. stieglitz). Unde ? Stigleț (-eanu, nume de familie). substantiv masculințiglean
țiglean | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țiglean | țigleanul |
plural | țigleni | țiglenii | |
genitiv-dativ | singular | țiglean | țigleanului |
plural | țigleni | țiglenilor |