ȚIGARÉTĂ s.f. Țigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette]. substantiv feminin țigaretă
ȚIGARÉTĂ s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ. Zigarette) substantiv feminin țigaretă
țigarétă (țigară) s. f., g.-d. art. țigarétei; pl. țigaréte substantiv feminin țigaretă
țigarétă f., pl. e (fr. cigarette, țigară mică). Mic tub de lemn orĭ de chihlimbar în care se pune țigara și pin [!] care tragĭ fumu ca să nu fie țigara prea aproape de buze. substantiv feminin țigaretă
țigaretă f. țevișoară de chihlibar la capătul căreia se îmbucă țigara (= fr. cigarette). substantiv feminin țigaretă
ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette. substantiv feminin țigaretă
| țigaretă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țigaretă | țigareta |
| plural | țigarete | țigaretele | |
| genitiv-dativ | singular | țigarete | țigaretei |
| plural | țigarete | țigaretelor | |