ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică. substantiv feminințigancă
țigáncă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). – Din țigan. substantiv feminințigancă
!țigáncă s. f., g.-d. art. țigắncii; pl. țigắnci substantiv feminințigancă
ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că. substantiv feminințigancă
țigancă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țigancă | țiganca |
plural | țigănci | țigăncile | |
genitiv-dativ | singular | țigănci | țigăncii |
plural | țigănci | țigăncilor |