țigai definitie

tigáie (tigắi), s. f.1. Vas de bucătărie pentru prăjit, cratiță. – 2. Căldare, tingire, lagăr. – 3. Mic recipient în care se punea praful de pușcă la vechile arme de foc. – Var. înv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganŭ, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan.Der. tigăiță, s. f. (tigaie mică; casoletă). substantiv feminintigaie

țigáie adj. f., s. f., pl. țigắi substantiv feminințigaie

țigaie f. oaie cu lâna moale, mătăsoasă și creață: sunt țigăi negre, albe, roșii. [Cf. nemț. Ziege, capră]. substantiv feminințigaie

tigáĭe f., pl. ăĭ (mgr. și ngr. tigáni, d. vgr. tegánion, dim. d. téganon, tigaĭe; vsl. tiganŭ, taganŭ, bg. sîrb. tiganĭ). Vas culinar de metal întrebuințat la prăjit. Vasu în care se punea prafu la puștile de odinioară. – La Dos. și tigán, n., pl. e, cazan. substantiv feminintigaĭe

tigáie s. f., art. tigáia, g.-d. art. tigắii; pl. tigắi, art. tigắile substantiv feminintigaie

tigaie f. 1. vas de aramă pentru prăjit; 2. lighenaș, la vechile puști, în care se punea praful. [Gr. bizantin, TIGÁNI]. substantiv feminintigaie

TIGÁIE, tigăi, s. f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă și cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiță cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. – Din bg. tigan, sb. tiganja. substantiv feminintigaie

ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifînă, de came și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec. substantiv feminințigaie

țigấi (reg.) s. m., pl. țigấi, art. țigấii substantiv masculințigâi

ȚIGẤI, țigâi, s. m. (Reg.) Specie de gândac mare, negru cu pete galbene, care trăiește prin pădurile de conifere (Hylobius abietis). – Et. nec. substantiv masculințigâi

țigáĭ și țigắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan. temporarțigaĭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițigai

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z