țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. țigănoásă, pl. țigănoáse adjectivțigănos
ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os. adjectivțigănos
țigănos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țigănos | țigănosul | țigănoasă | țigănoasa |
plural | țigănoși | țigănoșii | țigănoase | țigănoasele | |
genitiv-dativ | singular | țigănos | țigănosului | țigănoase | țigănoasei |
plural | țigănoși | țigănoșilor | țigănoase | țigănoaselor |