țigănie definitie

credit rapid online ifn

țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal substantiv feminințigănie

țigăníe s. f., art. țigănía, g.-d. art. țigăníei; (așezări, fapte) pl. țigăníi, art. țigăníile substantiv feminințigănie

credit rapid online ifn

țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi. substantiv feminințigănie

ȚIGĂNÍE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie. substantiv feminințigănie

țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită. substantiv feminințigănie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițigănie

țigănie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țigănie țigănia
plural țigănii țigăniile
genitiv-dativ singular țigănii țigăniei
plural țigănii țigăniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z