țigănél (rar, reg.) s. m., pl. țigănéi, art. țigănéii substantiv masculințigănel
țigănel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țigănel | țigănelul |
plural | țigănei | țigăneii | |
genitiv-dativ | singular | țigănel | țigănelului |
plural | țigănei | țigăneilor |