țigănească definitie

țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști adjectivțigănesc

1) țigănésc, -eáscă adj. De Țigan: limba țigănească. Fig. Ordinar, vulgar, trivial: purtare țigănească. Papagal țigănesc. (Iron.) cĭoară. adjectivțigănesc

țigănesc a. ce ține de țigani: limba țigănească. V. papagal și pește. ║ adv. țigănește, ca țiganii: înjură țigănește. adjectivțigănesc

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc. adjectivțigănesc

roată țigănească expr. sistem de întrajutorare bănească practicată de un grup de salariați la locul de muncă, sub forma unei colecte bănești distribuite lunar, pe rând, participanților la sistem. adjectivroatățigănească

!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști adjectivpapagal-țigănesc

țigănească f. 1. un fel de horă țărănească luată dela țigani; 2. varietate a jocului în arșici. substantiv feminințigănească

țigănì v. a se tocmi într’una: cât m’am țigănit cu ei AL. verbțigănì

țigăni, țigănesc v. r. 1. a insista în mod penibil și zgomotos pentru a obține ceva; a cere ceva cu insistență 2. a se târgui; a se tocmi în mod exagerat 3. a se comporta în mod necivilizat, zgomotos, strident verbțigăni

!țigăní (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 sg. se țigănéște, imperf. 3 sg. se țigăneá; conj. prez. 3 să se țigăneáscă verbțigăni

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi îndelung. – Din țigan. verbțigăni

2) țigănésc v. tr. Prefac în Țigan. V. refl. Neguțez (mă tocmesc) ca Țiganiĭ, pînă la plictiseală, ca să obțin un lucru: nu te maĭ țigăni pentru un franc ! verbțigănesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițigănească

țigănească   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țigănească țigăneasca
plural
genitiv-dativ singular țigănești țigăneștii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z