țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident substantiv feminințigăneală
țigăneálă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țigănélii; (insulte) pl. țigănéli substantiv feminințigăneală
ȚIGĂNEÁLĂ, (2) țigăneli, s. f. (Reg. și fam.) 1. Faptul de a se țigăni. 2. (La pl.) Vorbe urâte, insulte. – Țigăni + suf. -eală. substantiv feminințigăneală
țigăneală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țigăneală | țigăneala |
plural | țigăneli | țigănelile | |
genitiv-dativ | singular | țigăneli | țigănelii |
plural | țigăneli | țigănelilor |