țigănărít (înv.) s. n. substantiv neutruțigănărit
țigănărít n., pl. urĭ. Sec. 17. Bir pe Țiganĭ (pe robiĭ Țiganĭ pe care-ĭ avea boĭeru). substantiv neutruțigănărit
ȚIGĂNĂRÍT s. n. (înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi. – Țigan + suf. -ărit. substantiv neutruțigănărit
țigănărit | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țigănărit | țigănăritul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | țigănărit | țigănăritului |
plural | — | — |