ȚIFOÁIE s. f. (Reg.) Pântece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul. substantiv feminințifoaie
țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat [!] ca cu țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea [!] în ainte [!] de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv. Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt [!], așa în cît [!] cea de deasupra plesnește de unflată ce e. substantiv feminințifloaĭe
| țifoaie | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țifoaie | țifoaia |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | țifoaie | țifoaiei |
| plural | — | — | |