țidulă definitie

mâine (cu țidulă) adv. (iron.) niciodată. substantiv femininmâine

țidúlă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). substantiv feminințidulă

*cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184). substantiv feminincedulă

țidúlă, s.f. – v. țâdulă. substantiv feminințidulă

țidúlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țidúlei; pl. țidúle substantiv feminințidulă

țidúlă, V. cedulă. substantiv feminințidulă

ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula. substantiv feminințidulă