țicurare definitie
ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.
substantiv feminințicura
ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.
verb tranzitivțicura
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițicurare
țicurare
|
nearticulat |
articulat |
nominativ-acuzativ |
singular |
țicurare |
țicurarea |
plural |
țicurări |
țicurările |
genitiv-dativ |
singular |
țicurări |
țicurării |
plural |
țicurări |
țicurărilor |