țicura definitie
ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.
verb tranzitivțicura
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițicura
|
țicura
|
infinitiv |
infinitiv lung |
participiu |
gerunziu |
imperativ pers. a II-a |
| (a)țicura
|
țicurare |
țicurat |
țicurând |
singular |
plural |
| țicurând |
țicurați |
|
| numărul |
persoana |
prezent |
conjunctiv prezent |
imperfect |
perfect simplu |
mai mult ca perfect |
| singular |
I (eu) |
țicur |
(să)țicur |
țicuram |
țicurai |
țicurasem |
| a II-a (tu) |
țicuri |
(să)țicuri
|
țicurai |
țicurași |
țicuraseși |
| a III-a (el, ea) |
țicură |
(să)țicurai |
țicura |
țicură |
țicurase |
| plural |
I (noi) |
țicurăm |
(să)țicurăm |
țicuram |
țicurarăm |
țicuraserăm |
| a II-a (voi) |
țicurați |
(să)țicurați |
țicurați |
țicurarăți |
țicuraserăți |
| a III-a (ei, ele) |
țicură |
(să)țicure |
țicurau |
țicurară |
țicuraseră |
