reduceri si promotii 2018
Definitie țiclui - ce inseamna țiclui - Dex Online

țiclui definitie

ticluí (-uésc, -ít), vb.1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu*titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare. verb tranzitiv ticlui

ticlui, ticluiesc v. t. (pop.) 1. a aranja; a înjgheba, a întocmi 2. a pune la cale (născocind ceva) verb tranzitiv ticlui

ticluí (a ~) (ti-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticluiésc, imperf. 3 sg. ticluiá; conj. prez. 3 să ticluiáscă verb tranzitiv ticlui

TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec. verb tranzitiv ticlui

ticluĭésc v. tr. (din tîlcuĭesc, de unde s´a făcut tilc-, apoĭ ticl-. Cp. cu tescuĭesc, tixesc). Potrivesc, așez, rînduĭesc: a ticlui bine lucrurile în ladă, (fig.) a ticlui o nuntă, o mincĭună. verb tranzitiv ticluĭesc

a o ticlui bine expr. a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. verb tranzitiv aoticluibine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țiclui

țiclui   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țiclui țicluiul
plural țicluie țicluiele
genitiv-dativ singular țiclui țicluiului
plural țicluie țicluielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z