țicleán (ți-clean) s. m., pl. țicléni substantiv masculin țiclean
ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec. substantiv masculin țiclean
| țiclean | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țiclean | țicleanul |
| plural | țicleni | țiclenii | |
| genitiv-dativ | singular | țiclean | țicleanului |
| plural | țicleni | țiclenilor | |