țibă definitie
- Vezi aici mai multe rimețibă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțib
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cubă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuibă
!țíbă (reg.) interj. invariabilțibă
țíbă (est), interj. de alungat cîniĭ [!]: țibă cîne ! (rut. aciba, țibă, ĭar cip-cip, interj. de chemat găinile, ca rom. puĭ-puĭ; litv. ciba-ciba, de chemat meiĭ și oile; ung. csiba, afară ! sas. tsiba, cîne cĭobănesc. Bern. 1, 130). – În vest (h)odîr. V. cucĭu. invariabilțibă
ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba. invariabilțibă
țíba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294). temporarțiba