țișnire definitie

ȚIȘNÍRE s. f. v. ȚIȘNI. [DLRM] substantiv feminințișnire

ȚIȘNÍ vb. IV. v. țâșni. verbțișni

țișnì v. 1. a ieși cu putere și iuțeală vorbind de lichide, lumină, foc; 2. a izbucni: am țișnit odată cu țărna în cap CR. [Onomatopee: țiș ! exprimând izbucnirea sgomotoasă mai ales a apelor curgătoare]. verbțișnì

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițișnire

țișnire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țișnire țișnirea
plural țișniri țișnirile
genitiv-dativ singular țișniri țișnirii
plural țișniri țișnirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z