țevár s. n., pl. țeváre substantiv neutruțevar
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf.-ar. substantiv neutruțevar
țevar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țevar | țevarul |
plural | țevare | țevarele | |
genitiv-dativ | singular | țevar | țevarului |
plural | țevare | țevarelor |