reduceri si promotii 2018
Definitie țesut - ce inseamna țesut - Dex Online

țesut definitie

țes, -út, a țése v. tr. (lat. tĕxĕre, it. téssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text.El țese, eĭ țese [!] [„degetelor care țese”. Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să țeasă). Împletesc fire trecînd bătătura pin [!] urzeală la războĭ ca să fac pînză: a țese lînă, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a țese intrigĭ. adjectiv țes

ȚESÚT2, -Ă, țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese. adjectiv țesut

*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese [!]. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes. adjectiv întrețes

ȚESÚT s. n. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu. (după fr. tissu) substantiv neutru țesut

țesút s. n., (celule) pl. țesúturi substantiv neutru țesut

țesút n., pl. urĭ (part. d. țes, după fr. tissu). Anat. Țesătură, împletitură de fibre, (de elemente anatomice): țesut conjunctiv. substantiv neutru țesut

țesut n. lucrarea, măestria de a țese. substantiv neutru țesut

ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos.V. țese. substantiv neutru țesut

țes, -út, a țése v. tr. (lat. tĕxĕre, it. téssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text.El țese, eĭ țese [!] [„degetelor care țese”. Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să țeasă). Împletesc fire trecînd bătătura pin [!] urzeală la războĭ ca să fac pînză: a țese lînă, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a țese intrigĭ. verb tranzitiv țes

țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer.Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic). verb tranzitiv țese

țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút verb tranzitiv țese

țese v. 1. a împleti fire și a face pânză: se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi: a țese intrigi. [Lat. TEXERE]. verb tranzitiv țese

ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. verb tranzitiv țese

*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese [!]. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes. verb tranzitiv întrețes

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țesut

țesut   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țesut țesutul
plural țesuți țesuții
genitiv-dativ singular țesut țesutului
plural țesuți țesuților
țesut   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țesut țesutul țesu țesuta
plural țesuți țesuții țesute țesutele
genitiv-dativ singular țesut țesutului țesute țesutei
plural țesuți țesuților țesute țesutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z