țesut definitie

țes, -út, a țése v. tr. (lat. tĕxĕre, it. téssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text. – El țese, eĭ țese [!] [„degetelor care țese”. Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să țeasă). Împletesc fire trecînd bătătura pin [!] urzeală la războĭ ca să fac pînză: a țese lînă, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a țese intrigĭ. verb tranzitivțes

țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic). verb tranzitivțese

țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút verb tranzitivțese

țese v. 1. a împleti fire și a face pânză: se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi: a țese intrigi. [Lat. TEXERE]. verb tranzitivțese

ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. verb tranzitivțese

*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese [!]. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes. verb tranzitivîntrețes