țestos definitie

țestos, -oasă, țestoși, -oase s. m., s. f., adj. (persoană) cu capul mare. adjectivțestos

țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse adjectivțestos

țestós, -oásă adj. (d. țest). Acoperit cu țest, cu troacă: broască țestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpățînat. V. căpățînos, căpos. adjectivțestos

țestos a. acoperit cu un țest: broască țestoasă. adjectivțestos

ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os. adjectivțestos

țestoasă f. V. broască. adjectivțestoasă

broáscă-țestoásă/țestoásă (specie de broaște) s. f. (dar: broasca aceasta țestoasă), g.-d. art. broáștei-țestoáse; pl. broáște-țestoáse adjectivbroascățestoasă