țesalat definitie

țesălát s. n. adjectivțesălat

ȚESĂLÁT¹ s. n. Faptul de a țesăla. – V. țesăla. adjectivțesălat

ȚESĂLÁT², -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla. adjectivțesălat

cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla. verb tranzitivcesal

țesál, V. cesal. verb tranzitivțesal

țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle verb tranzitivțesăla

țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală]. verb tranzitivțesălà

ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală. verb tranzitivțesăla

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițesalat

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z