țesăla definitie
- Vezi aici mai multe rimețesăla
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăla
țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). substantiv feminințesală
cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie. substantiv feminincesală
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále substantiv feminințesală
țesálă, V. cesală. substantiv feminințesală
ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. substantiv feminințesală
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla. temporarcesal
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla. verb tranzitivcesal
țesál, V. cesal. verb tranzitivțesal
țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle verb tranzitivțesăla
ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală. verb tranzitivțesăla
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițesăla
| țesăla | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)țesăla | țesălare | țesălat | țesălând | singular | plural | ||
| țesălând | țesălați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | țesăl | (să)țesăl | țesălam | țesălai | țesălasem | |
| a II-a (tu) | țesăli | (să)țesăli | țesălai | țesălași | țesălaseși | ||
| a III-a (el, ea) | țesală | (să)țesălai | țesăla | țesălă | țesălase | ||
| plural | I (noi) | țesălăm | (să)țesălăm | țesălam | țesălarăm | țesălaserăm | |
| a II-a (voi) | țesălați | (să)țesălați | țesălați | țesălarăți | țesălaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | țesală | (să)țesale | țesălau | țesălară | țesălaseră | ||