ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălare. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din țesăla + suf. -(ă)tură. substantiv feminințesălătură
țesălătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țesălătură | țesălătura |
plural | țesălături | țesălăturile | |
genitiv-dativ | singular | țesălături | țesălăturii |
plural | țesălături | țesălăturilor |