țeremonie definitie

*ceremónie și -íe f. (lat. ceremónia și caeri-; fr. cérémonie). Forma cultuluĭ. Pompă, gală, aparat, solemnitate: ținută de ceremonie. Politeță [!], deferență [!]: vizită de ceremonie. A face ceremoniĭ, a te arăta foarte politicos. Fără ceremoniĭ, fără formalitățĭ, intim. – Vechĭ țeremónie, pop. țîrmónie (pol. ceremonia, rus. -óniĭa). V. paradă. substantiv femininceremonie

țeremónie, V. ceremonie. substantiv feminințeremonie

ȚEREMÓNIE s. f. v. ceremonie. substantiv feminințeremonie

CEREMONÍE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (înv.) țeremónie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia. substantiv femininceremonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițeremonie

țeremonie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țeremonie țeremonia
plural țeremonii țeremoniile
genitiv-dativ singular țeremonii țeremoniei
plural țeremonii țeremoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z