ȚEPUÍ,țepuiesc, vb. IV. tranz. și refl. (Arg.) 1. Tranz. A păcăli, a înșela, a escroca; a frauda; a da țeapă (cuiva). 2. Refl. A se lăsa păcălit, înșelat, escrocat; a lua țeapă. – Din țeapă + suf. -ui.temporarțepui
țepui,țepuiesc v. t. a escroca, a înșela, a fraieri
temporarțepui