țepușă definitie

țepúșă, s.f. – v. țăpușcă. substantiv feminințepușă

țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe substantiv feminințepușă

țepúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (dim. d. țeapă). Țeapă mică (de ex., cum se pune la carele încărcate cu fîn ca să nu cadă fînu). Boldure, lemnu cu care strîngĭ gura saculuĭ (Mold.). Ghimpe (de copac, de fer), spin saŭ așchie de scîndură: mĭ-a intrat o țepușă´n deget (V. țeapcă, țăpligă). Est (țăpușă). Sulă p. opincĭ: încearcă să lucreze cu custura [!] și cu țăpușa (Sadov. VR. 1911, 4, 48). substantiv feminințepușă

țepușă f. 1. țeapă mică; 2. partea ascuțită a parului. substantiv feminințepușă

ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. substantiv feminințepușă