țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse adjectiv țepos
țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos. adjectiv țepos
țepos a. plin de țepi: grâu țepos. adjectiv țepos
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. adjectiv țepos
țeposu’ s. invar. penis. adjectiv țeposu
| țepos | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | țepos | țeposul | țepoasă | țepoasa |
| plural | țepoși | țepoșii | țepoase | țepoasele | |
| genitiv-dativ | singular | țepos | țeposului | țepoase | țepoasei |
| plural | țepoși | țepoșilor | țepoase | țepoaselor | |