țeápăn (-nă), adj. – 1. Rigid, inert. – 2. Rezistent, solid, tare. – 3. Strașnic, grozav, puternic. – Var. țapăn. Sl. cĕpĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der. înțepeni (var. țepeni), vb. (a se întări, a se împietri, a deveni rigid, a pironi, a fixa, a țintui; a propti, a prinde; a rămîne nemișcat, a sta locului), din sl. cĕpĕniti sę; țepenie, s. f. (rigiditate; putere, vigoare). Istoria cuvintelor sl. nu este clară. adjectivțeapăn
țeápăn, -ă adj., pl. țepenĭ, țepene (vsl. cĭepĭenu, țeapăn). Rigid, care nu se încovoaĭe: morțiĭ îs țepenĭ. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om țeapăn. Rezistent, traĭnic: gard țeapăn. Bățos, inelegant: mers țeapăn. Strașnic, mult: un somn țeapăn. Adv. În mod țeapăn: a bea, a dormi, a lucra țeapăn. – În est țapăn. adjectivțeapăn
țeapăn a. și adv. 1. care nu se încovoaie: stă țeapăn și drept; 2. lipsit de mișcare, de vieață: trupu-i era țeapăn; 3. solid, rezistent: înalte și țepene ziduri OD.; 4. sdravăn: trase un somn țeapăn [Slav. ȚĬEPĬENŬ]. adjectivțeapăn
ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. adjectivțeapăn
țepeni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țepeni | țepenire | țepenit | țepenind | singular | plural | ||
țepenind | țepeniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țepenesc | (să)țepenesc | țepeneam | țepenii | țepenisem | |
a II-a (tu) | țepenești | (să)țepenești | țepeneai | țepeniși | țepeniseși | ||
a III-a (el, ea) | țepenește | (să)țepeneai | țepenea | țepeni | țepenise | ||
plural | I (noi) | țepenim | (să)țepenim | țepeneam | țepenirăm | țepeniserăm | |
a II-a (voi) | țepeniți | (să)țepeniți | țepeneați | țepenirăți | țepeniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țepenesc | (să)țepenească | țepeneau | țepeniră | țepeniseră |