țépeș m. (d. țeapă). Acela care are obiceĭ să pună în țeapă (porecla unuĭ crud domn al Țăriĭ Româneștĭ). temporar țepeș
Țepeș m. poreclă dată lui Vlad IV, Domnul Munteniei, care trase în țeapă vr’o 20.000 de oameni. temporar țepeș
Cetatea lui Țepeș-Vodă f. V. Căpățâneni. temporar cetatealuițepeșvodă