țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe substantiv feminințencușă
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke. substantiv feminințencușă
țencușă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țencușă | țencușa |
plural | țencușe | țencușele | |
genitiv-dativ | singular | țencușe | țencușei |
plural | țencușe | țencușelor |