ȚELINIOÁRĂ, țelinioare, s. f. Diminutiv al lui țelină2. substantiv feminințelinioară
țelinioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țelinioară | țelinioara |
plural | țelinioare | țelinioarele | |
genitiv-dativ | singular | țelinioare | țelinioarei |
plural | țelinioare | țelinioarelor |