țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic). substantiv feminințelină
2) țélină f., pl. ĭ (bg. rus. cĭeliná). Pămînt nelucrat încă. V. pîrloagă. substantiv feminințelină
țelină f. pământ ce n’a fost încă lucrat. [Bulg. ȚELINĂ]. substantiv feminințelină
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina. substantiv feminințelină
țelini | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țelini | țelinire | țelinit | țelinind | singular | plural | ||
țelinind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | țelinește | (să)— | țelinea | țelini | țelinise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | țelinesc | (să)țelinească | țelineau | țeliniră | țeliniseră |