țeh definitie
- Vezi aici mai multe rimețeh
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțeh
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cueh
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuțeh
țef(t) n., pl. urĭ (rus. ceh, d. germ. zeche, breaslă). Munt. vest. Paru din mijlocu ariiĭ (steajăr). Fig. Centru, loc de acțiune: ceĭ de la țeft. A scoate la țeft, a scoate la lumină, la iveală. – În Trans. țeh, breaslă (după ung. céh). V. țanc, vileag. temporarțeft