țébeș, -ă, -și, adj. – (înv.) (Ref. la vânt) Tăios, ascuțit, friguros; „țeapăn, puternic” (Papahagi 1925): „Un vânt țebeș a sufla” (Papahagi 1925; Ieud). – Din magh. sebes (MDA). temporarțebeș