țeavă definitie

țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie. substantiv feminin țeavă

țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi substantiv feminin țeavă

țeavă, țevi s. f. 1. (intl.) pistol; armă de foc. 2. (er.) penis. substantiv feminin țeavă

țeávă f., pl. țevĭ (vsl. cĭevĭ, țeavă, bg. ceva, pol. cewie). Munt. Tub (de pușcă, de tun, de pompă, de dus apa supt [!] pămînt, de întrebuințat ca mosor la țesut ș. a.). – În Mold. sud țavă, pl. țăvĭ; în nord țévie. substantiv feminin țeavă

țeavă f. 1. cilindru găunos de metal, lemn, etc.; 2. țeava unei arme: pușcă cu două țevi; 3. mosorul răsboiului de țesut. [Mold. țevie = slav. ȚĬEVĬ, tub]. substantiv feminin țeavă

ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeava de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ. substantiv feminin țeavă

a băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense. substantiv feminin abăgapețeavă

a se băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense. substantiv feminin asebăgapețeavă

a avea un glonț pe țeavă expr. (-er. – d. bărbați) a fi excitat substantiv feminin aaveaunglonțpețeavă